O noapte sidefata

O noapte greoaie atarna acum pe umerii mei..Inca una ce mi s-a parut a dracu de lunga.Afara cerul isi varsa durerea pe pamant, in timp ce eu pe perna o lasam sa curga..pana ma sufocam in mine insami. E adevarat - sau poate am innebunit de-alungul timpului - , auzeam pasi repezi, niste fosnaieli ca si cum cineva ar vrea sa zica ceva. Dar eu nu pot vedea, nu,nu pot. Sunt adancita in mintea mea , in sperantele mele. Parca totul s-a oprit la miez de noapte. Cuvintele ce trebuiau adresate s-au cam pierdut. Da, e vina mea pentru ca am un suflet prost, caruia ii e teama sa se arate cu adevarat si crede ca nu are rost. Mi se pare ca aduna in el prea multe iubire, si pentru mine e cam greu sa o port mereu cu mine, nu ma lasa in pace, dar nu as lasa-o nici eu…

E prima oara cand stiu ca pic fara oprire si nimeni nu ma poate prinde. A , ba da, aproape ca uitasem de acel cineva, care imi umple paginile de fiecare data, dar care nu stie! Toata puterea adunata pana acum s-a cam imprastiat, poate din cauza vantului
prea dur, poate a vremii.De ce tocmai acum am ratacit-o cand am cea mai mare nevoie de ea?

Nu-I nimic..Am sa ma ridic.. Dupa ceva morfina anti-durere..

Imi cam pierd increderea, da..Sau poate ca ma framant degeaba. Dar mentionasem ca am un suflet prost,nu?..

Acum o sa vina iarasi dimineata aia nenorocita..nu pot face nimic sa o opresc..


Dupa ploaia de aseara, s-a inseninat..
Dar dupa lacrimile mele mai rau a urmat..