Declaratie de Dependenta

Despre..cineva special..

De ceva vreme cam despre aceeasi persoana scriu.. Da, e ciudat cum poti sa gasesti atatea cuvinte frumoase pentru o singura persoana. Dar nu ii pot adresa niste cuvinte scrise de vreun strain, care nu stie ce e in adancul meu.
Am inchis putin ochii..si am vazut ochii lui. Si sincera sa fiu, m-am cam pierdut putin. Ce fac atunci cand ma pierd? Ce fac cand dragostea se napusteste asupra mea linistita, fara a scoate niciun zgomot..
Dragostea din mine e tacuta, nu vorbeste cam niciodata, e dependenta de cuvantul scris, si ii e teama de cel grait.. de teama sa nu pronunte bine, sa nu aiba acel elan in cuvinte, caci in privire sigur se va observa. E tacuta, dar imi place. Ma gandesc ca e unica.. Nimeni nu a putut sa vina pana acum sa isi revendice faptul ca a creat acest sentiment. Imi place totusi sa cred ca e ceva unic..specific omenirii. E locul in care te poti pierde cu imaginatia, si inima nu are limite.




Incep sa cred ca pana si persoana mea ma minte, asa pe fata, cand spune in gura mare ca poate trai si fara tine. Ca vrea sa traieasca si fara. Asta numeste propria mea persoana adevarul. Si ea singura revine si cade, se urca pe pereti de durere.. Dar eu nu o cred.. stiu ca nu vrea..

Haide.. stiu ca ma poti ajuta acum.. Sunt singura intr-un spectacol pe care doar eu il simt cu toata fiinta mea, si viata e chiar darnica uneori.. ti-ar da bilete in primul rand si primu scaun din dreapta..


Acum, cand marea iti va mangaia obrajii cu aerul rasunator ce trece pe la urechile tale.. spune-i si ei ca mie de tine mi-e dor.. Si incredinteaza-i nisipului numele meu..