Un zambet mut...

Din nou se ajunge la aceeasi problema. Problema in care sunt iarasi la rascruce. Rascrucea dintre gandurile mele proiectate si reflectate de realitate in mintea mea..sau absenta realitate. E ceva confuz. Imi pare rau doar ca esti singur de atata timp intr-un spatiu inchis fara pic de lumina, imi pare rau ca am fost asa o fraiera care statea in fata ta si nu intelegea ce se petrece.. mai da-mi o sansa si de data asta nu te voi mai lasa sa fugi atat de usor de amintirea mea. Si daca ai ramane...mi-ar ramane o portita de iesire din labirintul meu plin de ganduri si amintiri.
Parca vorbesc singura cu soarele si nu raspunde.. parca vreau sa ies din camasile de forta, dar sunt legate mult prea strans.. parca cer norilor sa se raspandeasca, dar se aduna tot mai mult.. Dorinta mea de a te vedea iarasi este mult mai presus decat gandurile mele adresate tie. Si in abundenta de vise care ma napustesc zi de zi,noapte de noapte, mi-ai fost alaturi si in pragul dementei.. Si te vedeam tinand soarele in mana cu un simplu gand.. si viata degeaba se termina la un moment dat daca nu se termina cu tine..
Poate ca da..poate ca eu nu am aripi, o frumusete desarvarsita, dar am sufletul supus tie..proiectat sa faca fata oricarei dezamagiri..dar nu ar putea face fata fara acest „drog”. Pacat imi zic mereu in mintea mea.. Pacat ca e ilegal, caci ti-am mai spus..m-as droga non-stop cu tine .


Totusi.. mai joaca-te putin cu mintea mea! Si ti-as promite ca fiecare apus de soare pe care il vei vedea.. il vei vedea cu mine.. dar nu pot sa promit ca voi avea taria din a trece iarasi din lumea viselor, in aparenta realitate.As tine pasul cu numarul de batai ale inimii, dar sunt acaparata de altceva...Parca ti-as zambi mut, iar in acest haotic si inutil zambet, as pune toate dorintele nimicitoare.. Si parca am pierde timpul aiurea..timpul nu mai e pe bani... e presarat de amintiri..ar fi trebuit sa iti spun de ceva zile astea..acum oricum il pierd iarasi, in loc sa te iubesc..
Dintr-un vechi balon plin cu vise, sperante, dorinte, dezamagiri, iubire, inger, aripi frante, dezmat, lacrimi... Mi-as alege sperantele. Mi-as alege zilele cu soare din luna lui iunie.. Mi-as alege secundele petrecute cu tine. Mi-as tatua mintea cu chipul tau.
Totul a inceput din clipa in care am pasit spre viata. Am inceput pe zi ce trecea sa umplu golul ce imi ramanea in suflet de fiecare data cand il priveam ca pleaca. Dar golul era infipt in inima , si umplerea acestuia era doar artificiala. Ma trezeam cu mana pe telefon, dar nu suna..ma uitam in oglinda dar nu era..il cautam in infinit,dar ma uitase.. dar mi-am infipt pumnalul in suflet si nu am mai scos amintirea lui de acolo. Ma inecam in linistea marii , in fumul de tigara si priveam cum se ofileste incet soarele la apus..si eu o data cu el. O parte din mine murea pe secunda ce trecea , pe secunda ce amintirea lui imi venea iarasi in fata.
Ma obseda haosul ce il traiam zi de zi. Ma obseda faptul ca era aproape de mine si totusi nu ii simteam decat respiratia. Nici in vizita nu vreau sa mai simt ce am simtit. Sa traiesc ce am trait. Sa merg pe strada si vantul sa ma conduca la el. Ma simteam inchisa in mine insumi si totodata credeam ca lumea vede ca sangele fierbe in mine o data cu dorinta de a-l mai simti o data aproape de mine..
Nu stiu de ce anume, dar imi simt sufletul gol de fiecare data cand ma regasesc in privirea lui.Sa ma trazneasca si pe mine ceva, sa cobor dupa norul pe care sunt catarata, care ma plimba de colo colo.. Ca sangele meu ingheata cand imi rascoleste dorintele din minte..
Se napustesc asupra mea o groaza de cioburi de vise indepartate.. Asa cum nu exista apus fara soare, expozitiune finala, o mare secatuita de vise,un copil fara o ciocolata, asa nu exist nici eu fara amintirea ta.
Gata ca deja incepe sa se ude foaia...