Mesaj pentru..cine vrea sa inteleaga!

In spatele oricarui lucru pamantesc, prostesc si omenesc -noi- , in spatele multor gene si in spatele dorintei carnale pe care o provoaca -sau nu- o parte din buza sau conturul liniilor rotunjite sau..lipsa de interes pentru o persoana..totusi exista acelasi suflet marcat si plin de cicatrici infecte sau monstruase ca si al tau, o alta persoana instabila,nebuna,domestica sau amorezata.O alta persoana ce si-a tarat mereu sufletul dupa ceva mai frumos decat luna, si nu a gasit decat o mica parte dintr-o mare bucata de pamant.

Mai da-le dracu de compromise si vezi ce zice si prostul ala din sufletul tau ca doar nu trancane toata ziua..degeaba!Te-ai inecat in atatea ganduri betive si afumate de prea multa vorba.Te-ai scufundat in tine si intr-o sticla de bere tarzie, cu telefonul stricat de atatea mesaje de dragoste si prostie adolescentina, care mereu te-a readus la sentimente ascunse.Nu poti sa iti iei compromisul ca o data ce traiesti o mare prima iubire nu ai cum sa te intorci la ea.Nu mai promite -ca fraieru- ca ai sa ramai intotdeauna intr-o parte dreapta a patului, cand stii ca cealalta parte a trecutului te cheama."Si te iubeam cu mila si cu groaza." De tine, imi e dor infantil si nu stiu de ce, nu stiu de ce cineva ar simti o fibra ca tremura pentru cineva ca tine, dar tremur toata .Iar pe tine, pe tine te iubesc cu mila.Esti un predecesor al perfectiunii.Esti perfect, dar nu pentru mine.Nu mai vad perfectiunea si nu o agreez de cand am simtit gustul defectelor.Da, fraiere, femeile mereu iubesc barbatii pentru defectele si prostiile lor decat iubesc cultii, perfectii si inocentii.Oscar Wilde este perfect de acord cu asta.Mereu a spus ca femeile iubesc barbatii cu viitor si barbatii iubesc femeile cu trecut.Ca femeile ar ierta intelectul daca barbatul are cat mai multe defecte si impuritati.

"Mai bine iubeste-i imperfectiunea de a fi perfect, decat sa iubestu defectele celuilalt." Asta mi-ar spune cineva.Dar degeaba stai sa te gandesti, sa analizezi, sa filozofezi, ca asa nu ajungi la absolut nicio concluzie, ci faptele ce defileaza in fata ta iti dau o concluzie.

Dar.Mereu un DAR:

In sala de judecatorie,juratii asculta, se cearta si iau foc si dau un verdict.Verdictul e mereu drept pentru cineva si altcineva iese suferind pe viata incatusat cu o amintire.Martorii influenteaza si fiecare se presteaza in fata adevarului.
Dar, in cazul nostru -prostii de noi- avem un mare defect.Suntem martori,jurati,victime,nevinovati,vinovati,mincinosii,judecatori.Suntem incapabili de a ne da o sentinta.De cele mai multe ori, noi singuri, dam sentinta la moarte pentru celalalt.Dar noi, noi sa fim neatinsi.Suntem imoral de egoisti.

Ai sa mori pe pamant, te duci pe o cruce in pamant, te intorci din pamant peste niste frunze uscate,omorate inainte de timp!Asa ca .. Hai sa fim oameni, ce dracu !

ME,Mysfelf And I

"ME, MYSELF AND I
THAT'S ALL I GOT IN THE END
THAT'S WHAT I FOUND OUT
AND IT AINT NO NEED TO CRY
I TOOK A VOW THAT FROM NOW ON
I'M GONNA BE MY OWN BEST FRIEND"

Fantasma insufletita

Aveam un fel de intrebari de pus in mine.Eram un fel de maniaca.Si cautam un fel de perfectiune, dar, de fapt, mie nu-mi place perfectiunea.Nu stiam ce "fel" voiam, dar sigur zacea de mult in mine.Stiam ca sunt un fel de pradatoare, dar ma saturasem de atatea fiare, incat, la un moment dat, ma apucasem de vorbe mute.Era o vreme urata."a fost o vreme in care..am trait doar pentru ca trebuia sa traiesc." Habar nu aveam de ce traiam si,omule, de ce imi gandeam atat inima?Eu si cu mine nu ne intelegeam,eu pe tine nu te auzeam si eu pe ei..nu ii sufeream.Era bolnav de prea multa lene.Ma plictisisem de atata suflet.E criminal sa ai atat de mult suflet, incat sa le vezi si pe ale celorlalti.

Uneori e greu sa mor.Mereu am zis k el a murit pentru mine, dar, de fapt, cum sa am imoralitatea de a omori pe cineva fara sa sufar?si,cum sa nu, sufeream de mine.Nu are cum sa moara,caci,tot trebuia bagat la 2 metri adancime undeva, deci tot mi l-as fi amintit.Nu are cum sa moara, caci ar muri in mine si eu nu am cum sa mor, caci nu ma lasa.Am incercat de atatea ori sa mor si eu..in feluri poetice, filozofice, analitice.Nici pe tine nu mai pot sa te omor.Fiindca, totusi, ti-as prefera glasul decat manuscrisul dintr-un plic ros al unui poet.Dar stai asa, tu nu esti un poet.Mai mult ca sigur, cred ca esti un soi de pictor.Asadar,daca ar fi o data timpul putin in intarziere, m-as lasa sorbita de o culoare pe o panza arsa, si poate asa, as ramane mereu la fel, zugravita acolo unde zac sufletele.

Tu, da,tu, esti o fantasma insufletita, si nu e vina mea, caci ai lasat ca ceilalti sa iti omoare sufletul.Mai ales ca "uneori lucrurile moarte mai zabovesc pe lumea asta" ,si tu stii ce ai facut?Ti-ai sugrumat toate sperantele, de asta apusul acela e atat de vanat, cocotat pe orizont.

Aveam tot atat de multe intrebari si nonraspunsuri si ma certam mereu cu mine,dar desi pradatoare, pastram aceeasi stupiditate si acelasi suflet subred.Aflasem intr-un sfarsit de ce..pentru ca sufletul meu nu ma mai cunoastea..peste tot in mine era plin de tine.PAcat..ca am incercat atat sa te omor, cand de fapt, murisem inaintea ta.Te-am gasit recalcitranta pe niste pietre; mi-au spus ca am murit - amandoi.

Tu,inger in delir, din ce esti facut? Dragostea te-a creat pe tine sau tu pe ea?

Anatomia unui suflet

O raza venita de nicaieri imi strabate irisul..Imi las gandurile sa plece in cer, dar eu raman aici..Te simteam cu irisul si cu retina.si pastrez aceeasi stupiditate si acelasi suflet subred.Iar buzele se arcuiesc intr-un anumit suras..de fapt,omule,buzele mele sunt insetate de mare..Pastrez o mare-n mine.Si tu..tu ti-ai sugrumat toate sperantele, de aia apusul e asa de vanat, cocotat tocmai pe orizontul marii..


"Asculta,daca stelele licaresc pe cer, inseamna ca trebuie sa fie cineva care spune: Lasa-le sa arda! Lovit de furtuna de praf din miezul fierbinte al zilei, el saruta mana intinsa a lui Dumnezeu si spune :Nu voi putea trai fara o stea..!..."

Imatur,infantil.
Imoral,incolor.

Suras al Lunii

"Intr-o camera goala
Ce da direct afara
Un pictor murmura
Pe-o bucatica de coala.."
..SI asa isi aducea aminte fata Lunii de-o noapte de vara,cand orele,minutele si toate clipele s-au ascuns de timp intr-o umbra bizara.Se gandea doar la o zi din calendar.Luna parca ii zambea,stelele cadeau,noaptea-ntreaga ii incinera toate zilele trecute traite in dizgratie.Avusese doar o umbra de fericire ce dadea afara din sufletul ei ingreunat tot ce palea in fata fericirii "Lor".
Intr-o seara..pata de fericire,parfum amarui al melancoliei-toate au disparut. Doar doua umbre care paleau in fata Lunii.Ea..indragostita de infinit.El..aromat cu gustul ei.SI-au jurat iubire pana la rasarit, cand el..el a gasit-o atat de frumoasa, imbracata toata in cearceafurile consumate ale iubirii lor pure,incat ii era greu sa o lase sa zaca adancita in somnul dragostei.
Asa ca, pe-o panza alba i-a pus amprentele umbrei ei dezbracate, accentuand motivul "sufletului". I-a gasit atatea defecte, denivelari, a gasit-o atat de complicata, incat s-a speriat ca nu o va putea intelege, dar o va iubi in adancul nebuniei ei.Ii gasea genunchii atat de goi, forme pline ce umbreau albastrul ochilor lui sticlati si sufletul adapostea un cer atat de senin, incat se sesizau pasari albe ce duceau in adancuri ecouri colorate.
Noaptea, a desenat cu degetul pe geam un suflet-cel mai frumos suflet intalnit pana atunci.Era o "Luni" cu gust de septembrie.Ei i-a ramas intiparit pe retina cum tragea sufletul dintr-o simpla tigare..SI si-a pierdut privirea.Il vedea doar cu ochii sufletului.Ii purta pe gene culoarea zambetului.Dar iar s-a pierdut, s-a pierdut in grannita cu sufletul.Ar fi vrut sa vorbeasca.Doar sa incarce camera atat de goala cu vorbe inutile;sa zboare notele printre ei, sa ii ingramadeasca..
-Auzi,stii cumva..Dragostea te-a creat pe tine sau tu pe ea?spuse ea cu privirea-i inocenta.
-Depinde.
-De ce?
-Tu cum ma vezi?
-Te vad doar cu sufletul.
-Inseamna ca dragostea m-a creat.Pentru ca din ura nu se nasc copii..
-Noi suntem niste copii?
-Suntem doar niste fiinte ce se joaca cu zarul..
-Eu...eu credeam ca esti inger.
-Pastreaza-mi un zambet!
-PEntru?Nu mai ai?..
-Ba da,dar..ingerii isi indeplinesc norma chiar si in stadiul de criza..Ei nu primesc bani, ei primesc in shimb un zambet, echivalentul unei imbratisari,
-Iti dau si o imbratisare daca vrei!
-Stii sa ma imbratisezi cu sufletul?
-Numai asa as putea sa traiesc prin tine!

Enigma Toamnei

Dincolo de aparenta realitate.. sa te gandesti la ea si ai sa o gasesti acasa, cu ceasca de cafea goala, intr-o noapte tarzie, cu genunchii goi si cu pozele in jurul ei.
E cald..e un camin cald, dar afara nu mai e loc de lacrimi..tot mai multi oameni ridati imbatraniti inainte de timp, au semne inlacrimate de-alungul vietii.
Sa iti aduci aminte cum te-alinta incet cand suradeai.. si toamna sa o cauti iar prin frunze..Sa te joci cu ea in rafale..sa te joci in parul ei. Fiindca pe aripi de timp, ea te va iubi indiferent de cat de aspru de vantul.. adu-ti aminte cum lacrimile se jucau in ochii ei..ochii ei precum culorile toamnei.

Ea visa la iubire la mult ca orice, dar o ploaie in luna lui octombrie i-a inundat patul, luand toate sperantele ramase.
Asteapta un octombrie viitor mai mult ca oricine, ca poate regaseste visele cuibarite pe undeva. Pana atunci, adoarme suspinand cu ochii plini de lacrimi uscate si zambete sustrase.
E ea.. cand vantul va veni si se va juca prin parul tau e ea.. cand luna se va furisa in casa ta.. Sub ploi de toamna, zambetul se uita prea usor..tu dormi, dar ea te simte.. iar o sa vina dimineata aia blestemata..

Doua inimi, un singur drum!

TU si cu mine putem scrie o poveste interminabila, despre un camin fericit si cald. Dar..Putem sta sa lamentam tot ce n-am putut face, si putem regreta tot ce am facut, lasand timpul sa treaca pe langa noi fericit. Fericita lumea, fericiti ei, fericite sufletele pereche, fericit pamantul ca se incalzeste cu frunze, fericiti copii ce zaresc primul fulg de nea, fericita urma mea..

Déjà-vu..un vis in care zambetul nu e permis. Mi-e dor de o vara cu cafea neagra facuta de ea..sufletul meu din alt trup..amara..intr-o mansarda..E trista si sufera zambind..E in genunchi si cu pozele in jurul ei.Tin o poza in mana cu ea si ma bufneste plansul..vine o vreme cand prietenii pleaca, dar raman, o stii si tu..Caci inainte imparteam lumea : « tu iei luna, eu soarele ! Vara ta o sa fie iarna mea, iarna ta nu o sa fie prea dura, o sa fiu vara ta ! Lacrimile ce se joaca in ochii tai, or sa se prefaca intr-un zambet de al meu..dar pastreaza-ma.. "..sisters are like..angels in disguise! remember? I will not break away.. " » [ ia-ma de mana si mergem inainte! ]