Suras al Lunii

"Intr-o camera goala
Ce da direct afara
Un pictor murmura
Pe-o bucatica de coala.."
..SI asa isi aducea aminte fata Lunii de-o noapte de vara,cand orele,minutele si toate clipele s-au ascuns de timp intr-o umbra bizara.Se gandea doar la o zi din calendar.Luna parca ii zambea,stelele cadeau,noaptea-ntreaga ii incinera toate zilele trecute traite in dizgratie.Avusese doar o umbra de fericire ce dadea afara din sufletul ei ingreunat tot ce palea in fata fericirii "Lor".
Intr-o seara..pata de fericire,parfum amarui al melancoliei-toate au disparut. Doar doua umbre care paleau in fata Lunii.Ea..indragostita de infinit.El..aromat cu gustul ei.SI-au jurat iubire pana la rasarit, cand el..el a gasit-o atat de frumoasa, imbracata toata in cearceafurile consumate ale iubirii lor pure,incat ii era greu sa o lase sa zaca adancita in somnul dragostei.
Asa ca, pe-o panza alba i-a pus amprentele umbrei ei dezbracate, accentuand motivul "sufletului". I-a gasit atatea defecte, denivelari, a gasit-o atat de complicata, incat s-a speriat ca nu o va putea intelege, dar o va iubi in adancul nebuniei ei.Ii gasea genunchii atat de goi, forme pline ce umbreau albastrul ochilor lui sticlati si sufletul adapostea un cer atat de senin, incat se sesizau pasari albe ce duceau in adancuri ecouri colorate.
Noaptea, a desenat cu degetul pe geam un suflet-cel mai frumos suflet intalnit pana atunci.Era o "Luni" cu gust de septembrie.Ei i-a ramas intiparit pe retina cum tragea sufletul dintr-o simpla tigare..SI si-a pierdut privirea.Il vedea doar cu ochii sufletului.Ii purta pe gene culoarea zambetului.Dar iar s-a pierdut, s-a pierdut in grannita cu sufletul.Ar fi vrut sa vorbeasca.Doar sa incarce camera atat de goala cu vorbe inutile;sa zboare notele printre ei, sa ii ingramadeasca..
-Auzi,stii cumva..Dragostea te-a creat pe tine sau tu pe ea?spuse ea cu privirea-i inocenta.
-Depinde.
-De ce?
-Tu cum ma vezi?
-Te vad doar cu sufletul.
-Inseamna ca dragostea m-a creat.Pentru ca din ura nu se nasc copii..
-Noi suntem niste copii?
-Suntem doar niste fiinte ce se joaca cu zarul..
-Eu...eu credeam ca esti inger.
-Pastreaza-mi un zambet!
-PEntru?Nu mai ai?..
-Ba da,dar..ingerii isi indeplinesc norma chiar si in stadiul de criza..Ei nu primesc bani, ei primesc in shimb un zambet, echivalentul unei imbratisari,
-Iti dau si o imbratisare daca vrei!
-Stii sa ma imbratisezi cu sufletul?
-Numai asa as putea sa traiesc prin tine!