Se afișează postările cu eticheta "Asta e marea arta..sa stii sa mori frumos". Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta "Asta e marea arta..sa stii sa mori frumos". Afișați toate postările

joi, 25 martie 2010

Fantasma insufletita


Aveam un fel de intrebari de pus in mine.Eram un fel de maniaca.Si cautam un fel de perfectiune, dar, de fapt, mie nu-mi place perfectiunea.Nu stiam ce "fel" voiam, dar sigur zacea de mult in mine.Stiam ca sunt un fel de pradatoare, dar ma saturasem de atatea fiare, incat, la un moment dat, ma apucasem de vorbe mute.Era o vreme urata."a fost o vreme in care..am trait doar pentru ca trebuia sa traiesc." Habar nu aveam de ce traiam si,omule, de ce imi gandeam atat inima?Eu si cu mine nu ne intelegeam,eu pe tine nu te auzeam si eu pe ei..nu ii sufeream.Era bolnav de prea multa lene.Ma plictisisem de atata suflet.E criminal sa ai atat de mult suflet, incat sa le vezi si pe ale celorlalti.

Uneori e greu sa mor.Mereu am zis k el a murit pentru mine, dar, de fapt, cum sa am imoralitatea de a omori pe cineva fara sa sufar?si,cum sa nu, sufeream de mine.Nu are cum sa moara,caci,tot trebuia bagat la 2 metri adancime undeva, deci tot mi l-as fi amintit.Nu are cum sa moara, caci ar muri in mine si eu nu am cum sa mor, caci nu ma lasa.Am incercat de atatea ori sa mor si eu..in feluri poetice, filozofice, analitice.Nici pe tine nu mai pot sa te omor.Fiindca, totusi, ti-as prefera glasul decat manuscrisul dintr-un plic ros al unui poet.Dar stai asa, tu nu esti un poet.Mai mult ca sigur, cred ca esti un soi de pictor.Asadar,daca ar fi o data timpul putin in intarziere, m-as lasa sorbita de o culoare pe o panza arsa, si poate asa, as ramane mereu la fel, zugravita acolo unde zac sufletele.

Tu, da,tu, esti o fantasma insufletita, si nu e vina mea, caci ai lasat ca ceilalti sa iti omoare sufletul.Mai ales ca "uneori lucrurile moarte mai zabovesc pe lumea asta" ,si tu stii ce ai facut?Ti-ai sugrumat toate sperantele, de asta apusul acela e atat de vanat, cocotat pe orizont.

Aveam tot atat de multe intrebari si nonraspunsuri si ma certam mereu cu mine,dar desi pradatoare, pastram aceeasi stupiditate si acelasi suflet subred.Aflasem intr-un sfarsit de ce..pentru ca sufletul meu nu ma mai cunoastea..peste tot in mine era plin de tine.PAcat..ca am incercat atat sa te omor, cand de fapt, murisem inaintea ta.Te-am gasit recalcitranta pe niste pietre; mi-au spus ca am murit - amandoi.

Tu,inger in delir, din ce esti facut? Dragostea te-a creat pe tine sau tu pe ea?