Ploaie in luna lui mai

Asta e ultima data cand ma gandesc la ce e mai rau. E ultima data cand ma gandesc la tine. Asa incepe iarasi luna lui mai.. am sa fac ce e mai bun pentru mine. Ca iarasi sa rad fara intrerupere, fara motiv si fara amintiri. Trecutul vreau sa imi dea pace. Am sa fiu tot ce am fost pana acum ceva timp pentru ai mei prieteni. Sa isi aduca aminte de mine ca o fata zambareata, cu pofta de viata si cu multe multe idei tampite. Asta sunt eu. Copil retardat. In sensul bun al cuvantului bineinteles.

Totul a inceput in luna lui mai.. cand mi-am dat seama ca iubirea lui ma copleseste si imi taie aripile vietii. Alergam in ploaie ca doi copii tinandu-ne de mana, ca si cum am fi fost noi impotriva lumii. Spre surprinderea mea .. eram chiar eu impotriva lui. Eu impotriva sufletului lui si al meu totodata. Doare tare stii.. sa stii ca asta e mai presus de toata fiinta ta. El se uita la mine ,fix in ochii mei, dar nu stia sa imi citeasca sufletul. Sufletul haotic adica. Ii promisesem ca voi deveni ce am fost inainte, dar in adancul sufletului stiu ca nu va fi asa... De ce? Pentru ca vreau sa fiu pentru mine si nu pentru altcineva. Altcineva pe care l-am iubit, dar mi-a taiat zborul tocmai cand ma inaltam. Si iar ma cobora..si iar ma urca.. nu mai pot spune ca il iubesc.. nu mai pot. Asa incepea o noua in fila din cartea vietii mele.. e o scrisoare de ramas-bun , care oricum niciodata nu o va putea citi.

Acum ma gandesc doar la vantul de pe malul marii.. care mereu ma linistea. Alergam pe nisipul umed si in acelasi timp arzator. Soarele imi arde dorinta de a simti iarasi vantul trecand prin parul meu. Iarasi trec in pasa nebuniei. Asa cica. Erau vorbe pe care le auzeam in fiecare zi..dar nu-mi pasa. Sufletul meu stie ca m-am vindecat total de asa zisa “boala” care mi-o provoca. Si pare’se ca nimeni nu mai intelege ce e in adancul mintii mele necitite.

Asa a inceput o noua zi. Cand ne-am certat fara sa ne vorbim , cand pentru prima data mi-ai aratat ce e in spatele unei masti necusute, cand pentru prima data m-am simtit ca te uiti la mine,dar nu ma cunosti. Si cand chiar nu iti pasa. Nu iti pasa ca totusi am un suflet, si care stii prea bine ca nu e intesut de nebunia care zici ca m-a cuprins. Poate ca ar fi doar o pasa proasta, dar stiu ca am sa imi petrec viitoarele zile gandindu-ma “ si ce am facut? Si cand imi vine randu sa rad si tu sa plangi?”.. si incep sa cred ca nu o sa se mai intoarca roata mai repede. Nu stiu cum face Dumnezeu de nu mi le potriveste deloc.. Dar am sa astept..astept..astept.. e ultima data cand ma gandesc la tine. ULTIMA ! ia mai taci..ca oricum taci..dar nu si in gandul meu. E ceva in genul unui haos premeditat. Culmea.. si e premeditat de mine.. printre cearsafurile albe patate de lacrimile destinului .. a fost ultima data..