Marea imi sopteste in ureche..
Ca mi-am gasit sufletul pereche..
Toamna noptii mele e tot mai rece..Ma intristeaza cand vad ca jumatatea mea de pat e rece. Si noaptea se cearta cu ea ca nu te poate aduce inapoi, si luna e trista si ea, si stele plang pana vor cadea..Si cerul plin de vise iti va ghida pasii spre mine..SI noaptea stii bine ca as vrea sa ma tii strans daca ai putea.Inchid ochii si timpul sta paralizat.Ma invelesc cu privirea ta exact atunci cand imi zambesti..cand te vad printre cearceafuri..
Nebunia toamnei ne cuprinde cand suntem impreuna..ea a intarit ce vara a inceput si a lasat la distanta de o luna si ceva zile alergand pe sinele trenului ce urma sa vina, prevestind o furtuna.
Poate ca daca ne-ar fi luat cu ea, prezentul s-ar fi scris putin mai incolo..departe de privirile LOR..si viitorul ramanea in asteptare.
..Cand diminetile tarzii apar iar..si pe jumatatea pernii imi surazi citindu-mi visele..dezbracandu-mi gandurile.Visez chiar de sunt cu ochii deschisi..
Primele paragrafe au o nota de poezie plina de iubire...nu conteaza ca totul este pana la urma decat un vis cu ochii deschisi, pentru ca si acestea fac parte din ciata noastra si prin ele reusim sa ne cunoastem dorintele;
RăspundețiȘtergerenu am mai citit de mult ceva atat de inocent si de sincer. fara hiperbolizari, fara drame. o iubire simpla si din suflet.
RăspundețiȘtergere